Cafeaua mea din ceașca goală
Ești tu de când m-ai părăsit …
Cât am băut din a ta poală,
Cât m-am fript și cât m-ai aburit…
Azi imi ești o zi care era sa fie …
Cea mai importantă, dar n-ai mai fost ;
Un resentiment șchiop intrat în vrie,
O aripă ce-a vrut să zboare, fără rost …
Nătâng și obosit și rătăcit în mine,
Mă uit și-n sus și-n jos, nu mă agit,
Mă plimb printre-amintiri , printre ruine,
Mă intreb atât : De ce naiba te-am iubit ?!?
vezi mai multe poezii de: Bogdan SAVIN
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.