Nu ţi s-a întâmplat să înnoptezi în câmp
şi
trezindu-te în zori să
simţi, să observi lăstari aţoşi
reci cârcei de volbură
încolăciţi – deja – de degetele tale? –
sălbatic
îţi zvâcniseră braţele îndărăt
ca de la gură de foc
ca de la gură de şarpe!
Ce sentiment de dramatică şi
concomitent
leşietică stupoare...
vezi mai multe poezii de: Leo Butnaru