Undeva
oamenii şi-au ucis speranţa
şi până la mine ajunge sângele cadavrelor albastre
ajunge ceaţa.
Colorată elegie a văzduhului
presărat cu praful melodiilor orientale
alene suflat din clarinete...
Îmi pun în faţa ochilor inima
şi cânt
spre-a nu vedea despărţirea de ţară.
Rechem pe buze cuvintele
şi cânt
spre-a înăbuşi glasul minciunii.
...şi cânt
totdeauna având
o bucurie minusculă
barem
cât umbra unei sărbători.
vezi mai multe poezii de: Leo Butnaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.