Logic chibzuind
pietroiul tăbârcit de Sisif
din zi în zi se face tot mai mic, mai nimic - în
aburcarea şi rostogolirea sa
el se macină
se şlefuieşte de alte pietre
devenind tot mai rotund
şi mai puţin în greutate
până va ajunge cât o pietricea de râu
cât o pietricea lustruită de valurile mării
cât o pietricea sărată pe care
asemeni lui Demostene
ne-oratorul, ci urlătorul Sisif o
va pune sub limba-i peltică
de atâta tăcere
pentru a striga odată şi odată clar:
Lume, lume!
Am isprăvit!
vezi mai multe poezii de: Leo Butnaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.