Toamna-n foi de-aur se răsfaţă,
Ruginiul pomilor, e acum de faţă,
Pune zeghe coclită peste goruni,
Iar roada-i coaptă-n tufe de-aluni.
De-i iubire, de-i durere,
Orice simț e doar părere:
Inima-i nemulțumită,
Dorința mi-e-neîmplinită.
Trec cai bălani fără hotar și-odihnă,
Intr-un cutremur surd din depărtare,
Și pe sub dealuri nechezând pe vale,
O herghelie de neastâmpăr plină.
E ora când amurgul înflăcărează ulmi
Şi cornul de seară răsună pe-aproape,
Tilinca de soc doinind peste culmi
Adună toți cerbii pe repezi hârtoape.
Ascuns în frunze cânt de păsărele,
Și vântul cu miresme blânde,
Scăldându -se în repetate unde
Culege pentru suflet veselii din ele.