Limba noastră-i cuvântul cel sfânt,
Și este a noastră moștenire,
Copii, părinții, surori și frați,
Să fiți mereu-n lanțul de iubire.
Te chem cuvânt dulce din nou azi,
Peste câmpia noastră generoasă,
Peste lunci, munți și între brazi,
Peste hotare și-ntinderea albastră.
Cuvântul mladios ne este păzitorul,
Că el multă dragoste ne-a dat,
În străinătate îi ducem dorul
Și vrei acasă la vorba ta din sat.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.