Liniște de vis
În ruginiu amurg, când seara se deschide
Privind căderi de stele eu mă-ntâlnesc pe mine;
Las ziua pe fotoliu şi noaptea-mi se divide
În partituri de vise unde aş fi cu tine.
Cu graţie de voaluri mă las cuprins de Lună,
O şoaptă meteoră mi-e vânt dulce-amărui;
Zâmbeşte Carul Mare când îi plătesc arvună
Privirea mea pierdută în ochii tăi căprui.
Te dantelezi serafic în ritm de aţipire
Şi graniţa orchestrei cu-alămuri sibiline,
Mi te aduce-n pleoape;te-nchid cu o clipire,
Tu eşti acum în mine, eu plec din Eul sine,
Sorbind aroma noastră din torţele celeste.
Vibrează aşteptarea, o simţi?...catifelată,
Într-un ierbar de vise;pe o cometă peste
Ecoul vocii tale, gemând înfiorată
E-o coardă de iubire ce mi-o trimiţi idee.
Eu mă prefac în notă şi-n cântec înflorit
M-apropii, un grăunte, fug din Casiopee
Să te-nvelesc cu roua din cerul lazurit.
Mă rup de veşnicia sclipită de Siberii…
Mă plimb, eu astrolog, pe perna ta boltită;
Ţi-e-atât de noapte pielea acum în crugul serii
Ascunsă în pleiadă, o stea indefinită.
În fiecare basm eu zbor, tu-mi eşti aripă
Mă uit acum pe cer, e-o linişte de vis;
Noi, dulci efemeride plutind etern pe-o clipă
Ne-mbrăţişăm oniric în drum spre Paradis.
vezi mai multe poezii de: MarianP