Liniște
Somnul greu, domol coboară
Peste pleoapele-ți trudite
Precum notele vrăjite
Din arcuș către vioară.
Se ridică așa... cu ură
Abur moale pân' la gene
Și viclean bătrânul Ene
Mi te fură...
Blând, duios ca un părinte
Te alintă și îți cântă
Și-n visare te aruncă
Și te minte.
Eu te strig cu glas deschis
Și-ard mocnit ca un tăciune
Tare-aș vrea ca prin minune
Să visăm același vis.
Liniștea apasă greu
Ca un văl imens de fier
Tac și stelele pe cer
Tac si eu...
vezi mai multe poezii de: Florin Pindaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Nu am, după cum am mai spus, nici un motiv de supărare. În momentul în care am fost de acord ca alți utilizatori să îmi poată lăsa comentarii mi-am asumat atât laudele cât și criticile. Sincer mărturisesc că sunt mai bucuros de o critică, asumată și bine-intenționată, care m-ar putea ajuta decât de o laudă lipsită de substanță și nedublată de trăire.
Florin Pindaru (autor)
miercuri, 13 aprilie 2016
frumoase versuri...
cred numai ca metrica are de suferit la poezia asta..prima strofa curge frumos,apoi a doua se schimba,ultimul vers fiind mult mai scurt decat versul ultim de la prima strofa...
acel vers "Se ridică așa... cu ură",ar fi sunat mai bine "Se ridic-asa cu ura"...
La strofa patru,ultimul vers e ca la prima strofa,(lung) dupa care,urmatoarea strofa are ultimul vers scurt...
poezia e frumoasa..dar cred sincer ca mai trebuie revizuita..nu are aceeasi curgere la toate strofele..te rog sa nu te superi..e doar parerea mea..faci cum crezi!
cu drag,
danab
miercuri, 13 aprilie 2016
Mulțumesc!
Florin Pindaru (autor)
marți, 12 aprilie 2016
Frumoase versuri!
rabbyt
marți, 12 aprilie 2016
Frumoasa poezie,felicitari!..
sonia
marți, 12 aprilie 2016