cafeaua-nvolburată ȋntr-o cană
o rugăciune-n strană
un pian
rostogolindu-se pe scări de porțelan
parcă adie la fereastră
o pagină de testament
o piatră dintr-un monument
sau un grăunte de nisip
care se-ncurcă-n rămășițe
băgate în cuptoare
vreți
să ne lipsim și de poeți?
și totuși
ce se-ntâmplă, oare?
nimic
e doar cafeaua-nvolburată ȋntr-o cană
lângă o poezie
scrisă-n goană
16 noiembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.