Locuri ce nu mă cunosc - PGGianni
Poezie adăugată de: PGGianni

    miercuri, 25 octombrie 2017

Scumpa mea copilărie,
Ai fugit în pas de dans,
Ieri băteam step pe câmpie,
Azi, m-aș mulțumi cu-n vals...

Și mergeam desculț prin iarbă,
Cântând albelor mioare,
Dup-o frunză de rubarbă,
M-ascundeam de vânt și soare...

Cât era ziua de lungă,
Mă-ntreceam cu mielușei,
După ce dădeam în strungă,
Trezeam praful uliței...

Hărmălaia din „de-a prinsul”,
Sau „ascunselea” în grabă,
Apoi, când ne umfla râsul,
De ne fugărea vreo babă...

Furam nuci, furam și mere,
Stârnind câte-un om ursuz,
Cu emoții efemere,
Ne scăldam, goi, în Șomuz...

Ce mai grijă, care foame,
Ce nevoi aveam atunce?
Mâncam pâine și cu poame,
Erau acre, dar ce dulce...

Pe la câte-o sărbătoare,
Îmbrăcat în straie noi,
Așteptam cu nerăbdare,
Plăcinte fierbinți și moi...

Ne suiam în vârf de munte,
Știam și lucra cu plugul,
Nu aveam vreo stea în frunte,
Dar „zburam” în șa cu murgul...

Scumpa mea copilărie,
Leagăn drag al vieții mele,
Ce a fost n-o să mai fie,
Și te plâng, și-s numai jele...

Acum, m-am întors acasă,
Locuri dragi, vă recunosc!
Dar sufletul mă apasă:
Ele... nu mă mai cunosc...

03.06.2015



vezi mai multe poezii de: PGGianni




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.