Din noapte frămânţi
şi în mâinile tale creşte
trupul lui Iisus.
Cu sudoare,
Cel mai greu e să nu spui nimic.
Bătrânul gârbovit în sudalmă
aşteaptă pe cea fără dinţi.
Între ei, parlamentari-afacerişti nedesprinşi din şablon,
dedicată oricărei mame
- cuvânt legănat de pruncie şi-n vise trezit,
Te aştept
cu toate anotimpurile în jurul mesei,
aşezând cu grijă tacâmuri şi
sticla cu nectar şi
Nu te-am văzut demult.
Te-aş fi uitat dacă între timp
oamenii nu ar fi început să poarte chipul tău
şi arborii să te îmbrăţişeze de la o vreme cu scoarţa
Nimic nu se compară cu
siguranţa copilăriei,
cu certitudinea unui copil.
Nimic nu se compară cu
Fiecare dată,
zi-pâine.
Date ne sunt,
merinde de drum,
lacrimile lacrimilor viţei de vie
aşezate în cupe
albastre
verzii sau
Cel mai greu e să nu spui nimic.
Bătrânul gârbovit în sudalmă
aşteaptă pe cea fără dinţi.
Între ei, parlamentari- afacerişti nedesprinşi din şablon,
Noaptea a ţipat
prelung,
ca o pasăre rănită în clipa în care săruta
nevăzutul.