Alean - Lucian Blaga
Adăugat de: Georgebrancu

Umbra unui nor aleargă.
Goana ține spre-un străfund.
Văi de aur mă îndeamnă
cum mi-e felul să răspund.

Umbra m-a cuprins deodată.
Câte gânduri mă pătrund!
Înțelesuri - nențelesuri
mi se-arată, mi se-ascund.

Călătoare și răzleață -
umbra e de nor rotund.
Dar ce grea e! Colo-n ape
ea căzu până la prund.

Ca un freamăt mi-e aleanul
unde merg și unde sunt.
Din înalt îmi ține norul
lung, ah, lung, ison profund.

În cutreierul prin spații
cari în altele răspund,
cânte el ce în neștire
mie însumi eu mi-ascund.

(1946 - 1951)



vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos!
gabrielaa
miercuri, 06 februarie 2019