La mânăstire vine-o babă. Zice:
"Stareț purtător de bolți ceresti,
să faci o rugăciune
de ieșirea sufletului din trup."
"Pentru cine?"
"Pentru mine."
Luna - s-a coborât pe-o biblie
și de pe file
privește înapoi la chipul ei spre cer.
Cu miros de ger în lună vine un bătrân.
Îi sunt obrajii zdrențuiți
Întocmai ca un prapur vechi:
"Părinte bun, ți-aduc o pâine și un strop
de vin, ca să se roage la altar blândețea ta."
"Pentru cine?"
"Pentru turma de oițe."
Într-un târziu o fată. Stele care cad
sau poate-un vânt de toamnă-ar ști să spună
c-a fost frumoasă fată mai demult.
Zice:
"Să ții o liturghie, stareț sfânt."
"Pentru cine?"
"Pentru - gândul meu."
Luna s-a-ngrădit c-un curcubeu.
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga