C-un zâmbet îndrăzneț privesc în mine
și inima
mi-o prind în mână. Tremurând
îmi strâng comoara la ureche și ascult.
Îmi pare
că țin în mâni o scoică
în care
prelung și neînțeles
răsună zvonul unei mări necunoscute.
O, voi ajunge, voi ajunge
vreodat* pe malul
acelei mări, pe care azi
o simt,
dar nu o văd?
(1919)
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga