Îmbracă-mi ochii
Îmbracă-mi ochii în visuri ce pot a le-nțelege
privind această lume beteagă de-avuție
UN TEMPLU FĂRĂ NUME
Vorbeau sfinţi prin spinii nedreptăţii,
Amar era necoptul măr al vieţii,
Jertfa supremă
Din adâñcuri vine şoapta,dintr-o lacrimă de izvor,
Mormântul din care Omul s-a născut nemuritor,
Eu îmi opresc doar visul
Din dimineţi ce le-am pierdut, prin gânduri,
Mă-ntorc ca primăvara în viaţa ta -ngheţată,
UN CUVÂNT E DARUL VIEȚII
În iluzie desparte tot ce viața nu cunoaște
Și descoperă-mi destinul,de-a muri ,de a mă renaște,
Râu pierdut..
astăzi , văd cum se deschide, absolutul unei chei
prin desfrâuri infinite, vin pierdutele idei
clipa fără clipă
se întoarce clipa fără clipă
facem risipă din risipă
De ce nu trece niciodată de absolut?
De ce când plângi , plânge și marea
De ce când râzi răsare soare
Dragoste eternă
Mai lasă-mă în prag de seară,
Să-ți scriu în sufletul curat,
VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ACASĂ
Pierdut demult,pierdut de timp,
pierdut de valul versului pierdut