Dă pace doamnelor, căci cu dreptate
amorul le-ntăreşte, tu, cel care
născut ai fost dintr-un nimic şi-o floare,
poet a cărui liră ca un clopot bate.
Ce ai cu Aguilar, de câine-i spui? Se poate
să se preschimbe-n câine de Alba, cel ce n-are
nici de chelii şi nici de plete îndurare,
nici de pioşi ce-n carte ţin frunţile plecate.
Talentul, mult mai bine în slujba lor l-ai pune,
gângavul fluier astfel n-ar mai rosti blesteme,
căci cine le încântă se laudă pe sine.
Şi de-l urăşti pe-acela cu faţă de tăciune
şi liră numai flăcări, salută-l şi te teme,
dacă nu vrei să roadă şi oasele din tine.
vezi mai multe poezii de: Luis de Góngora y Argote
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Servus!
narcispurice
sâmbătă, 29 mai 2021
N-am ce face, trebuia să le postez, sunt de pe la 1580-1600, când pleiada poeților nu era așa de numeroasă, câțiva, dar buni!
Azi l-am descoperit, spre rușinea mea...
Cu drag, domnule Narcis!
Mulțumesc pentru interesul demonstrat! :)
Adina Speranta
sâmbătă, 29 mai 2021
Sercvus!
lungă rafală de sonete, m-o coborât:
Pe-o mâine, bună dimineață:
eu plin de ceață; copil!
:)
Purice
narcispurice
vineri, 28 mai 2021