Îngrozitoare lucruri, Celalba, mi-a fost dat
să văd: înalte turnuri sărutând pământul,
norii rupându-se deasupra, vântul
ducând prin aer podul sfârtecat;
Ţărâna vomitând tot ce şi-a adunat
în burta ei, pâraie ce nu ştiau cuvântul
schimbate-n fluvii ce îşi luau avântul
din muntele ce le-a descătuşat;
ca-n zilele lui Noe, lume agăţată
de brazii cei mai nalţi, până departe,
şi fagi robuşti de ape purtaţi ca o nuia.
Păstori şi câini şi turme pe unda-nvolburată
plutind fără scăpare către moarte
şi teamă mi-a fost numai pentru iubirea mea.
vezi mai multe poezii de: Luis de Góngora y Argote
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.