Lumea bună
Dacă într-adevăr există viață
Și nu al morții e sfârșitul
Atunci mai am speranță
Mă-ncred în morți cu totul.
Spre ei nădejdea îmi întind
Din umezire de morminte
Mai vii de mii de ori ei sunt
Pe ei viața nu-i mai minte.
Fără revers ne-au părăsit
Cu pasul greu și apăsat
Pe calea veșniciei au pășit
Murind, pe noi ne-au îngropat.
Prin alte zări își poartă azi
Lumina lor mângâietoare
Le-a înflorit pe rece obraz
A primăverii noastre floare.
Cu ochii triști si-adeasea goi
Stingându-se, iată, ici-colo
Se duc cei mai de seamă dintre noi
Ce lume bună e dincolo...
vezi mai multe poezii de: Florin Pindaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.