Mă uit uneori cum cade câte-o stea din cer,
Sunt oare ființe umane ce pier!
E o împărăție-n viața minunată de sus
Și raze de lumină cerească apar spre apus.
Cerul cu sutele de stele aduce iubirea,
Gândesc serios că sufletul-i mărirea,
Pe-un înger să zbor acolo unde-i lumină,
Că să prind steaua ce durerea alină.
Acolo-n stele, mă rog să am putere,
Să vin pe pământ să dau mângâiere,
Pe cei bolnavi o mână să-i întărească
Și toți în lume să se iubească.
Să crezi că stelele dau putere,
Dar numai pentru inimi ce o cere,
Visând, stelele te-ncurajează,
Cu lupte de iubire concurează.
Pentru cei aleși stelele luminează,
Iar pentru ceilalți ce zarea pătează,
Le dă speranță pentru ziua de mâine,
Și pentru ei, lumina cerească vine.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.