Luna trece-ncet sfioasă
Peste-a nopţii feerie,
Raza ei cea maiestoasă
Te cuprinde-n reverie...
Stelele sclipesc şi cântă
Bat din palme tot mereu,
Bucuria lor se-avântă
Spre Tronul lui Dumnezeu...
Ele-şi pregătesc cântarea
Când începe-o nouă zi...
Iar în noapte, adunarea
Lor, incepe-a glăsui...
Cântă-n fiorul Iubirii
Bucuria cea de Sus..
Despre clipa răstignirii
Şi-nvierii lui Isus...
Despre biruinţa dată
Prin jertfirea din calvar
Cum prin Har, al nostru Tată
Ne-a dat Mantuirea-n dar!
Iar în jur este tăcere..
Doar un porumbel, zburând
Peste clipe efemere,
Strigă-ntr-una: "În curând,
Zarea-n cer se va deschide
Şi va fi o nouă zi..
De pământ vă veţi desprinde
Voi, ai Domnului copii...
Pregătiţi-vă într-una
Noaptea, curând s-a sfârşi
Cerul,soarele şi luna
În curând, nu vor mai fi...
Va fi doar o Dimineaţă
Sfântă, plină de splendori...
Când în clipa cea măreaţă
El va reveni pe nori...
Toate glăsuiesc în lume...
Toate spun că va veni,
Cel care va dat un Nume
Şi un loc în veşnicii!"
Oare-ţi pregăteşti tu viaţa
Pentru-acea Măreaţă, Zi,
Sau mai guşti cumva dulceaţa
Lumii.. făr-a te trezi...?
02.07.2015
vezi mai multe poezii de: danab