https://ganddinneant.wordpress.com
sunt prizonierul tristeții
precum luna e prizoniera nopții
sub cer bacovian
lasă-mă astăzi în mintea ta
aud cuvântul cum mă bântuie pe cărările săpate în palmele mamei
azi fumez clipele prin plămănii tăi
sănătos verbul îmi zgârie pielea albită
atât de negru devine îngerul din fața mea
încât
privesc prin întuneric
cerul dezorientat
ramura care-mi respiră cuvintele
înverzește poeții
umbrește trecutul
o, Doamne, cum a devenit scrisul meu
Ano
M Horlaci
„Nu-l întoarce,
Nonsens
( protest )
Iată nopțile albastre într-o minte rătăcită
nu-mi luați toamnele mele
doamnele mele
cu fanare albastre
care-mi luminează trupul
stați
frunzele crescute pe crengile filei
nu le numărați voi tulpinile smulse cu arterele mele
dezgolite de carne de primi pași ai lumii din voi
nisip
M Horlaci
în țărâna cea de taină
și vântul plânge câteodată
cu lacrimi albastre
pe când oceanul tulbură sticla
pe când coșmarul tulbură somnul