https://ganddinneant.wordpress.com
mi s-a umplut paharul
si nimeni nu înțelege
că sinuciderea e singura soluție
punctul final
cuvintele sunt prăpastia în care
poetul se prăbuseste
cade într-o disperare acută
si moare
te-am cunoscut ca pe o frunză
când verde când palidă
încercai să rămâi vie
prin venele tale clorofila
nu sunt Eminescu
nici Cosbuc
nici Nichita
sau alții
salonul de gală cu largi draperii
mochetă turcească si scaune reci
la masa rotundă te-mbeți
si petreci
lumină dulce, lumină vie
izvor curat
din Dumnezeu
melancolie si poezie
străinul
răscoleste pământul
frunzele, iarba, cimitire de gânduri
e cerul de metal si ruginit pe-alocuri
tăcerea îsi ia zborul
prin a ferestrei
clipă
spune-mi doamne cine sunt?
dacă sunt frunză, înviorează pomii
dacă sunt apă, răcoreste-mi sufletul
dacă sunt pământ, pregăteste-mi groapa
simt vițele pe sub piele
cum grăbesc statura mea de pom
padurea arde, fumul în tăcere
ridică schele, moarte si stafii