https://ganddinneant.wordpress.com
spune-mi doamne cine sunt?
dacă sunt frunză, înviorează pomii
dacă sunt apă, răcoreste-mi sufletul
dacă sunt pământ, pregăteste-mi groapa
simt vițele pe sub piele
cum grăbesc statura mea de pom
padurea arde, fumul în tăcere
ridică schele, moarte si stafii
desenează bagabonții cerculețe în vânt
uneori jonglează cu norii
soarele dispare după primul fum
ca o farfurie zburătoare prin anii saptezeci
amestec din fugă într-un ritual haotic
frământări, vise, idealuri pătate cu sânge
îmi pipăi chipul respirând un aer de toamnă
povestea frunzelor inspiră păcatul
mama îmi este credință
pot muta munții cu îmbrățisarea ei
privirea-i străbătută de ani
înseninează cerul din mine
e noapte si plânge poetul sub luna aprinsă
un far spre largul tristeții
lumina invită
noaptea mult asteptată de îngeri
după moarte
mă citesc șobolanii
șoarecii, gândacii de bucătărie
peste file îngălbenite
demonii tăi iubito
tulbură bucuria lumii
din fiecare literă
își scutură rodul
nu vreau nimic altceva
decat tăcerea să-mi mângâie grumazul
nopților mele ce trec nenumărate
o lipsă de interes meschin
Când cerul mă privește, am învățat s-ascult
Ce bucură auzul iubitei dintre morţi,
Aceeași melodie cu lacrimi din trecut,
Aceeași amintire, o torță pentru toți