https://ganddinneant.wordpress.com
aproape viu
nu mai contează cărarea pe care o las
mă vindec
și-ntr-o baladă nepământeană,
Sunt file-mbătrânite
si la origini gândul
înșelător se-ntoarce
gustând din taina
Ne bucurăm
de-arhaice cuvinte,
de nu se topește,
va fi condamnat
în avangarda trăirilor de mâine
și-ntr-un final
La început, femeia
a creat un cer,
un pământ,
si-un dumnezeu în mintea unui
reîncarnat dintr-un înger,
si pipăit în fum,
sunt ,domnisoară, spațiul dintre
obsesia ta
Femeia din capul podului priveste cu indiferență. Prin ceață copacii îsi răstignesc umbrele de pământ. Podul se balansează, bătăile inimii cresc.
Incertitudinea lasă loc disperării când imortalizează lipsa unui amurg.
Înconjoară-mă
Străinul priveste insistent masa din camera lui,
a noastră,
a tuturor,
a lemnului din nepal, transportat pe pântecul mării de niște corăbieri.
mă cert cu dumnezeu
pentru bănuții de-argint uitați într-un cufăr
undeva în marea roșie de sânge
de cai si călăreți cu zale
cuvântu-i lacrima
unui copac ce s-a stins
în brațe de mamă
astăzi nopțile tac