Ostenită mi-s de-o vreme de cuvinte și de fapte
Oamenii-s precum dulăii care-așteaptă să te-nhațe
Crezi în vorba lor mierlie dar te amăgesc cu șoapte
Disperarea și durerea aruncându-ți-o pe brațe..
Te-ar trăda, la fel ca Iuda..pentr-un strop de măreție
Și ți-ar îngropa speranța în mormânt de faraon
Lacrima ce-ți udă geana li-e ofrandă la beție
De te-ntrebi ce le rămâne din statutul de-a fi OM..
Îți pun vorbele în gură..sunt călăi de sentimente
Nu mai știi de adevărul e la tine sau la ei..
Te zidesc în zidul vieții fără umbră de regrete
De ajungi să plângi de milă pentru astfel de mișei..
Și pierdut în disperare uiți de ce-ai venit pe lume
Te complaci să le faci jocul..te transformi în umbra lor..
Obosită mi-s de vorbe și de faptele lor "bune"
Mă ard gânduri fără milă...și cuvintele mă dor!
3.04.2018
Focșani
vezi mai multe poezii de: Onnyanna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.