Acuma cintecul s-a sfirsit.
Nu stiu de-i bine ori rau.
Din frunze-am cintat. Dumnezeu,
linga mine stind, mi-a soptit.
De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Si citeodata-avea glas de om.
"Sarbatoreste, mi-a spus el, aceste
cimpii dezmierdate si creste..."
Si ca o pasare neinvatata
m-am apucat sa cint. Eram mirata
si bucuroasa, si nici n-am simtit
cum trece anotimpul fericit !
Zburati, cintece, zburati departe,
scuturati-ma de pamint si moarte,
si preamariti natura-n care inca
e liniste si-ntelepciune-adinca.
vezi mai multe poezii de: Magda Isanos
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Este citita , eu am postat-o si sper ca macar cateva persoane au fost incantate de poezia ei :) ...mie imi place mult .La fel si Ana Blandiana , Valeria Boiculesi ...si cate mai sunt ...si cati ...:)
Adina Speranta
sâmbătă, 25 aprilie 2015
ce pacat de faptul ca nu o citim mai mult pe MAGDA ISANOS....
ARE O LUMINA APARTE SI AR MERITA MAI MULT...
CRITICUL BLIND
vineri, 24 aprilie 2015