Ziua mea netraita - Magda Isanos
Adăugat de: Gerra Orivera

Ce luminoasă ești, ziua mea netrăită...
Nimbul tău după fruntea mea ia măsură.
Trec prin pădurea de oameni și spun fericită:
"Vreau să sărut o singură stea pe gură..."

Dreaptă luci tinerețea mea ca o sabie
Și fiece vis păzit de dânsa-nflori.
Buzele mele spuneau uneori: "voi muri"...
Însă pe toate mările, aveam o corabie.

Până ce sara veni și pălind m-am temut.
Iată sicriul meu care crește-n grădină.
Cine pe-aicea-ntr-un april o să vină,
Umerii mei de bronz să-i privească tăcut?...



vezi mai multe poezii de: Magda Isanos




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.