Cu degetul încrucișat spre ceruri
de-ar fi să jur, cum o făceam în școală,
Voi aclama din nou către eteruri:
EȘTI IREALĂ!
De aș putea ca versul să cuprindă
ceea ce simt, fără de vre-o greșeală,
La Univers mi l-aș fixa drept grindă:
EȘTI IREALĂ!
În fața ta și timpul se comprimă,
rămâne mut cuprins de stinghereală,
iar gândul meu trăiește într-o rimă:
EȘTI IREALĂ!
De am greșit cu-a mea intruziune
și-mi voi atrage-a lumii asupreală,
Accept să mor avid de-o viziune:
EȘTI IREALĂ!
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.