Mă străduiesc să curg prin anotimpuri
Să-ţi fiu părtaş la visuri şi speranţe
Mă forfotesc mereu în fel şi chipuri
Cum să-ţi ofer în fapt exuberanţe.
Mă plimb pe stada-nchisă-a disperării
Nu pot coti spre ample bulevarde,
Nu mai găsesc o poartă a iertării
Şi simt cum disperarea rău mă arde.
Nu mai primesc nici un semnal pe unde
Surâsul tău e-ncarcerat în teamă,
Ţi l-aş fura şi-n suflet l-aş ascunde
Căci dorul tău spre mine te îndeamnă.
Dar tu nu vrei să răscolim trecutul
Să replantăm o primăvară-n toamnă,
Ce mult aş vrea să modelăm iar lutul
Iubirii, ce la jale mă condamnă.
Eu totuşi cred că nopţile-ţi stinghere
Te vor porni pe calea remuşcării,
Vei renunţa la unghiuri din echere
Şi-am să te văd zâmbind în capul scării...
Iar visul meu lipsit de limpezime
Te va primi cu flori de bucurie,
Ne vom urca în fericiri spre culme
Legându-ne pe veci în armonie.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ina M.
Mulţumesc frumos!
Stefan Doroftei-Doimaneanu (autor)
sâmbătă, 08 septembrie 2018
O minunată declarație de dragoste! Felicitări!
Ina M.
luni, 03 septembrie 2018