Departe-n pajişti de nsomn mă caut
şi beau privirea soarelui din zori;
un cântec prieteni, din al vieţii flaut
îmi tulbură trăirea înecată-n fiori.
Sunt timpul din frunză, timpul cel mut,
veşnic arzând în piscul cântării;
pe gura fiecărei zile, mai las un sărut
şi-n suflet topesc poezia candorii.
vezi mai multe poezii de: George PENA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.