Mai poți galopa - Însoritule! -
singur pe promontoriile lumii ce doarme încă?
Acolo unde diminețile își despletesc
feciorelnic valuri spumegânde prin labirintul stâncii
și unde explodează petale de-auroră
lăsând în urmă nisipuri sângerii.
Te-oprești în gând și-asculți cum îți pulsează inima-n talazuri,
cum murmură sub briză urzeli de iarba vântului...
Înlăcrimat privești cum soarele răsare
și galopezi neabătut spre țara lui Nicăieri și-Oriunde,
doar pentru-a afla cum se topesc în soare păsări...
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea