- Crezi că mai poți să schimbi ușor destinul,
Să-l colorezi cu altă fantezie,
Când amândoi am traversat Cibinul
Desculți, doar îmbrăcați în poezie?
Când am murit și-am renăscut poveste
C-un fir de nufăr prins după ureche,
Iar ceru-mbujorat a dat de veste
Că sunt pe lume suflete pereche?
Crezi că mai poți s-ascunzi în cărți delirul
Ce ne cuprinde într-o-mbrățișare
Când însuşi Dumnezeu semnează girul
Unei iubiri ce n-are asemănare?
- Cred că destinul nu-i o întâmplare,
Nimic din ce trăim, aleatoriu,
Meteoriţi, pe-o lacrimă de sare
Noi am mizat, ne-au scris rechizitoriu
Doi magi corupţi, dar n-au oprit iubirea
Cu argumente pro sau împotrivă,
Mi-a înflorit în palme fericirea,
Iar tu eşti karma mea definitivă.
Nu vreau s-ascund nimic, în văzul lumii
Plătesc tributul dragostei cu sânge,
Şi-ncalc prejudecăţi pe care unii
Mi le impun. Nimic nu mă constrânge.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc frumos, mirimirela...
nutzu (autor)
miercuri, 30 martie 2016
Frumos. Mereu, mereu frumos.
mirimirela
duminică, 27 martie 2016