MAICĂ ROMÂNIA
După miezul nopţii, trei şi jumătate.
La palat în poartă oare cine bate?
“Eu sunt dragă Base, Leana ta iubită.
Eu, de la Victoria mă întorc zdrobită.
M-au făcut şacalii, mi-au luat ministerul.
Am rămas pe drumuri şi mă muşcă gerul.
Dar deschideţi poarta, de ce staţi pe gânduri?
Trec pe lângă mine oameni, rânduri, rânduri.
E zăpadă mare, utilaje nu.
Na că mă văzură. Acu e acu!”
“Mai jandarmerie, o lăsaţi la gloată?
V-am tăiat din leafă, vreţi să v-o iau toată?
Dacă o atinge vreun gunoi de-afară
Vă mănâncă Nero la masa de seară.”
“Base, hai mai iute, simt că nu mă plac!
Sunt prea mulţi de-odată, nu ştiu cum să fac.
Eu le-aş da poşeta dar e plină – plină.
Şi dacă se uită se face lumină.
Am aici bănuţii de la dezvoltare.
Sunt şi pentru tine. Hai, e sumă mare!”
Poarta se deschide, Nuti intră iute.
N-a văzut-o nimeni, oamenii sunt mute
Monumente triste ale împilării.
Merg printre troiene în direcţia Gării.
Mulţi ar vrea să plece azi peste hotare.
Văd cum România cade din picioare
Fiindcă-i suge vlaga gaşca portocală.
De atâta vreme cinstea-i vorbă goală
Şi minciuna pare să inunde ţara.
Să aleagă jugul sau s-aleagă Gara?
“Haide măi Nuţico, ştiu că ţi-a fost greu.
Hai să-ţi fac o tură în palatul meu.
Ăsta e biroul, ăsta dormitorul.
Dar închide uşa fiindcă ţi-am dus dorul
Şi deschide geanta că m-am plictisit.
Vreau să văd odată ce-ai agonisit.”
“Eu credeam că dorul e din alte sfere,
Nu dorinţă mare doar pentru avere.
Drept că geanta-i plină, am şmenat mereu
Dar parcă mă doare să dau chiar şi-un leu.
Îmi aduc aminte cum era în Tei.
Cum îmi luam de toate de la derbedei.
Nu se uită foamea şi nu uiţi de sete.
De-asta plec la Londra ca să-mi iau poşete
Şi le umplu seara cu pachete verzi.
Pentru cinci portrete tu vrei să mă pierzi?
(Euro se duce, nu poţi să te cari
Dacă n-ai la tine lire şi dolari.)”
“Draga mea, prestaţia unui marinar
Trebuie plătită fiindcă sunt şmenar
Cu familie mare şi nevoi la fel.
Dacă ieşi cu banul, depun mai mult zel
Să fii fericită şi să-ţi umpli sacul.
Vrei să-ţi fie bine, eşti frate cu dracul.”
Asta e povestea şi conducătorul.
Lipitori în frunte care sug poporul.
Dar se duce gerul, vine primăvara.
Cu durere-n suflet se-nfierbântă ţară.
Sunt şi-acum în pieţe, suferă şi cânta.
Frica de putere nu-i mai înspăimânta.
Îşi doresc schimbare până la opincă.
Nu mai sunt partide care să-i învingă.
Suverană Ţară cine ţi-a ursit
Să îţi porţi poporul mult prea urgisit?
Haide Ţară dragă, primeneşte-ţi glia.
Apără-ţi poporul, Maică România!
bUCURESTI , 2012
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte frumoasa parodia,pricepere si talent mult.
ALapis
vineri, 08 mai 2015
Mi-e greu sa va spun cat sunt de emotionat de cuvintele voastre dar va rog sa ma credeti ca asa e. Multumesc mult pentru tot ceea ce reprezentati pentru mine.
stomff (autor)
vineri, 08 mai 2015
nu-i asa ca-i minunat,Stomff?
multumesc mirimirela ca esti de acord cu mine...
ma bucur stomff de ceea ce scrii...
:)
danab
vineri, 08 mai 2015
E mai mult decât un pamflet, e realitatea crudă, transpusă într o adevărată operă de artă ! Subscriu și eu la comentariile Adinei și danab și iți spun din toată inima :sstomff ești minunat !
mirimirela
vineri, 08 mai 2015
la cat mai multe din-astea,Stomff...
adevarul e ca ne doare ..ne doare rau pentru Romania...
dar oare ce am putea sa mai facem?
ne rugam,ca Dumnezeu sa se indure..
si va veni Indurarea Lui..sant convinsa!
danab
vineri, 08 mai 2015
ce bine ca ai postat-o..e superba...trec la favorite...!!!
felicitari,Stomff..din toata inima..
si da-mi voie sa scriu asa cum place mie,asta pentru ca poezia m-a binedispus:
"Dumnezeu sa te binecuvinteze,Stomff!"
danab
vineri, 08 mai 2015
Cu o oarece urma de sange strain in vene , am refuzat intotdeauna sa parasesc aceasta tara in care m-am nascut , m0am format si am trait cat am putu de frumos pentru mine si pentru altii , mai multi sau mai putini , dupa cum a hotarat Dumnezeu. Acum , la asfintit , imi e greu sa inteeg ce se petrece cu oamenii acestui pamant . Am lucrat cu tineretul multa vreme si am avut parte de o multime de oameni absolut deosebiti . Ma intreb cu groaza ce s-a intamplat cu frumusetea sufletuluilor. Poate de aceea este atat de amara redarea pamfletara a ceea ce simt de cativa ani lungi si numerosi totusi.
stomff (autor)
vineri, 08 mai 2015
E superba! Ironie fina, exemple de necontestat , poezia ''curge'' frumos, se simte amaraciunea si disperarea acestui popor ..Desi este ironica , sentimentul final e cel real , de tristete , parere de rau pentru tarisoara asta .....Offf...
Cum scria Eminescu :
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
Dar de ce sa ne adresam stramosilor , de ce ? ....
M-a emotionat poezia , Stomff ...iti multumesc ca ai postat-o .
Adina Speranta
vineri, 08 mai 2015
:))))...abia am inceput sa citesc si deja sunt incantata ...revin dupa ce citesc toata poezia ....:))
Adina Speranta
vineri, 08 mai 2015
E poezie din 2012 , dar am postat-o la indemnul de neocolit al Adinei Speranta.
Sper sa nu supere pe nimeni. In cele din urma este doar un pamflet in versuri.
stomff (autor)
vineri, 08 mai 2015