Mama e pentru noi un soare,
Pe bolta frumuseții apare,
E primul cuvânt al nostru, rostit,
Adoarme lângă noi cugetând,
Îți mângâie trupul cuprins de boală
Și noaptea pentru tine ea se scoală.
Mama-i ceva ce pentru noi rămâne,
Chiar dacă brațele ei sunt bătrâne,
Ea face să-ți aduci mereu aminte,
Acele momente cu importante cuvinte
Și chiar impresionantul sărut,
Că pentru noi totul a făcut.
Mama-i legământul nostru sacru,
Ca tot cei greu în viață să nu fie acru,
De la zâmbetul nevinovat de copil,
La umbra ei ce cade pe petale de crin,
Iar când ne face ziua mai senină,
Primim de la ea iubire ca o lumină.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.