Stele albe au surâsul razelor ce-au picurat
Din lumina soarelui care roua le-a uscat…
În mierea de aur strânsă pentru gâze zgomotoase
E izvorul purității strâns în marea de mătase.
Stele mii pe cerul verde al pământului udat
De nectarul florilor care-n taină-au suspinat
Luminează-n luna mai care, proaspătă, se- ntinde
Între cerul azuriu și smaraldul ierbii crude.
Degetele unui vânt mișcă stelele pe câmpul
Care freamătă la gândul că va prinde-n brațe timpul
Așezat pe margarete luminate-n mii de stele...
Îmi doresc ca-n cerul verde să mă-mbrățișez cu ele!
Dar în suflet e copilul...și alerg prin margarete,
Ele-s stelele din gânduri care nu cunosc regrete,
Mă opresc din fugă, cad și mă las ușor pe spate,
Margaretele se-apleacă să le-mbrățișez pe toate!
vezi mai multe poezii de: Ina M.