...o femeie înaltă,un fir de ață pus pe inelar să-ți aducă aminte de ceva...ce forme simple și banale lua timpul din privirea ei,câte ploi n-au biciuit acele altare,câte-i vor trebui să și le suie...era de ca și cum ar fi alunecat pe toboganul amintirilor...
...la casa cu lespedea rece, în Vâlcu, urc singur cu mine de mână prin pulsul materiei, ce miroase a mama...vremi adunate sub pleoape în candela inimii,ce sângerează...niciuna din formele vieții n-a găzduit mai mult - eternitatea plecării - ca Roza pământului,sufletul meu,sufletul meu...
- frunza, ia forma viorii,ce cântă-n surdină,pe obrazul poemului.
- pe care parte se lasă,inima frunzei în zbor?
- izvoarele inimii,pășesc printre colțuroasele pietre, să-și caute vadul și frunzele.
- când râzi deschizi seiful frunzelor în muguri.
...tăcerea - gloria gurii postume,legată la zidul luminii.
...de limba unui clopot,se agață - chemarea.
...amurgul calcă pe urmele soarelui - lăsându-și polenul.
...un susur de gânduri prelinse din litere - îndemnă spre mare.
...lumină rară prin desișul neștiinței și ce-ai rămas din pierderi,cu toate frunzele ce-ți schimbă culorile serii...să nu-i luați în derâdere.această hârjoană, la gurile de vărsare ale creionului:
...nu mai ajung pe Coasta Geangaliei, la fântână,cu cumpănă și bolovan și vadră și nici la Crama celor patru nuci,din vie,cu mămăliga,acoperită cu un ciob,cu struguri timpurii de tămâioasă,
ce-i odihnea bunicul, într-o bârdacă,și-i prefăcea în vin - să ospăteze semenii, cu sapele la locul lor,pe umeri,în urma carului,la câmp - pentru-un ulcior cu apă de la Fântâna Cucului..
nici țestul pâinii aburinde,dreasă pe dedesubt cu frunze, nici mâinile crăpate ale bunei,ce le-ascundea la spate - să nu le văd...nu mai întorc la cărămidă,până seara,pentru casă,să ardă tata la Cuptor...nici Caravana nu mai cântă la Cămin...nici sufletu-mi la tobe,nu mai bate,în deal la Pisc de sărbători...
așteaptă...la Jiul nostru de la pod...să mă întorc pe partea asta... să îmi deșert batista,
..să nu îi supuneți că avânturi
au devenit pământuri rare
Aduceri în scris
autor Maria Podari
...câtă nechibzuință să abordezi poezia cu sufletul nins și patalama,de la Cenaclul Academiei,a lui Ion Potopin,Călin Chincea,Marin Sorescu, Ovidiu Ghidirmic (mari oameni și mentori,fie iertați)și cum am ajuns la vorbele lor:
- cât timp ești urmărit de invidii,cu atât îndepărtarea de
...altă caracteristică muzei,să nu stea degeaba,să-și exprime principiul,cum ne(bunul)să facă ceva prețios,să țină distanța și criza în lesă,cu animale divine,ce bat din coapse în ritm aluziv...
- fabrica de făcut pâine - a scurtcircuitat toată scara - ce lucru banal și absurd, să-ți bagi...mâinile-n cocă, s-o pleznești prioritar de masa de lucru și să mănânci din timpul de scris...și-n toți dumnezeii - iar a crescut buruienile mai presus decât florile - asta-i treabă penală! - spre delectarea vecinei,ce scoate limba la pasărea ce-mi cântă la geam - hrănită vârtos și temeinic - ce știe ea! câtă recunoștință lasă în urmă...
- toate s-au voalat și decențele și bărbații au devenit mai optuzi și ce vești colosale ascund,îmbătrânind fără rezerve,uitându-se-n sus,de pe celălalt trotuar...
- o muscă, ar dori să-mi intre în ochi,să mă viziteze cu noaptea-n cap - mai du-te dracului de muscă optuză,nu vezi că fac mâna căuș,cuvintele să se spele de toate păcatele...
..abia aștept să mă violeze odată cu căldura, țânțarii,am primit eu o rețetă parfum,o bucurie demențială și pentru gândaci,acum nu au treabă,ies noaptea în mijlocul casei,în mijlocul meu de transport,să-mi arog toate drepturile,de cine râde mai mult...buși-i-ar bucuria de pereții vocabulei - dar,mă descurc - abordez cu binețe vecinele,de sus până jos,toate văduve, și - de dumneavoastră vorbeam - Doamne! ce doamnă drăguță și fără noroc - (de mine și de casa mea,nici de rău,nici de bine,îmi zic)și trec mai departe cum o mitralieră parcată sub braț,impardonabil de flască..
sunt totuși - om bun! să mă blagoslovească lumea,pe față,pe dos și sângele-mi urcă în cap și nici gând să coboare - așteaptă un cheag...
- cu toată drăguțenia mă refugiez într-un poet de duzină,cu chibrituri cu gămălia în jos,înfipte în glastrele cu flori din ferestre - pentru fosfor sunt buni...
- în altă ordine - paradis și prăpăd infernal de pisică - într-un perpetuu periplu de intelectual clandestin,
Ruga poetului
autor Maria Podari