Apel în sala de disecție - Mariana Marin
Adăugat de: Adina Speranta

Te trezeșți cu toate organele alături.
Priveșți, dar nu se întâmplă nimic.
E o casă fără oglinzi - ți se spune.

Cineva care îți seamănă se apropie de fereastră.
Auzi: nu, sufletele noastre nu pot fi salvate, dar cea mai bolnavă, cea mai murdară,
cea mai șireată, cea mai veselă amintire e mai adevărată decât războiul de o sută de ani. Îți spui: pe o vreme ploioasă nu se poate muri
atât de ușor și deschizi dulapul de haine cu o singură bătaie
de inimă.
Ah, frumoasă rochie de bal a frumoasei bunici!
Impudică stă răsturnată-n ace; cu brațele-nmuiate-n var
frumoasa rochie de bal acoperă o existență
Brusc îți aduci aminte că nu eșți singur și începi să citești,
începi să citeșți, o pagină albă care se scrie singură.


Vrei să treci mai departe dar posibilă ta moarte îți sare în față cu un pântec
greoi.
Auzi: nu, sufletele noastre nu pot fi salvate.
Îți desfaci brațele și fii fii în cuptorul de sticlă.
Ai venit.
Ai văzut.
Te arunci în cuptorul de sticlă
Ehei, testamentul răutăcios al bunicului!
O fotografie trucată și un sân foarte mic.
Un mareșal orb cu o celebră victorie în șira spinării.
Un aisberg
spânzurat de frumoasa rochie de bal a frumoasei bunici.
Cu un scris mărunt și peltic testamentul răutăcios al bunicului comandă foc! din mașina de scris
Tu știi că zăpadă nu poate salva un război de o sută de ani dar ai mângâia un animal friguros sau

te-ai întinde pe o gheață frumos mirositoare sau ai lăsa iarna să-ți cadă în inimă ca un inel de ceară sau ai defecta un spărgător de gheață, ca el să se oprească
brusc acolo, banda rulantă a unei lumi în care nu te recunoști..
Ești dat jos de pe masa de operație.
E o casă fără oglinzi.



vezi mai multe poezii de: Mariana Marin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.