Apă vie, apă moartă - Marin Sorescu
Adăugat de: Adina Speranta

De cum am gustat din acel lichid,
Am şi devenit autocefal,
Ca biserica de răsărit,
Cu multele-i turle de vis opal.

Fermecat în mâini ţineam şipul,
Plin ochi de vrăjitele picături,
În fiecare picătură-mi vedeam limpede chipul,
Zguduit de fantastice furnicături.

Ce bine c-am dat eu de apa vie,
Căutată de toate poveştile laolaltă.
Ba e moartă - mi-a spus o ciocârlie -,
Apă moartă, luată din baltă.

Atunci, cum se face că are efect?
Am întrebat firoscoasa de ciocârlie.
- Aceeaşi apă ce palpită în piept,
Pentru unii e moartă, pentru alţii e vie.



vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.