Aşa cum stai,
Dreaptă,
Cu braţele moi
Pe pântecul plin,
Pari o veche soţie de voievod
Ţinându-şi ctitoria.
Şi parcă-aud un glas
Venind de dincolo
De dispariţia materiei:
"Noi, Ion şi Ioana,
Cu puterile noastre
Am durat acest sfânt
Copil,
Întru veşnica pomenire
A acestui soare
Şi-a acestui pământ".
vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.