Eu, neabătutul - Marin Sorescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Nu vreau să mai întâmpin nimic,
Nu mai cinstesc,
Nu mai sărbătoresc,
Nu aniversez, cei zece ani de la, cei doisprezece
de la, cei
Doi şi jumătate de la cei douăzeci...
Nu mă mai mobilizează cele nouă şi jumătate,
opt, şapte luni
Până la...
Nu vibrez la magistrale
De când mă trezesc dimineaţa şi până seara tărziu
(Căci am într-adevăr cu totul alte griji
şi probleme)
Nu înfierez
Nu aplaud, nu scandez (uitaţi-vă la buzele
mele lipite)
Nu mă iau la întrecere.
Mă lasă rece graficul recoltelor bogate
De la “Însămânţările sunt în toi”, până
La “Mai sunt două zile până la încheierea
secerişului”
Şi până la “Totul pentru export”.
Nu mă îmbăiez zilnic în spiritul sarcinilor
subliniate
Nu mă angajez ferm,
Ştiu ce înseamnă actuala etapă şi fără să mi
se urle
În ureche,
Ştiu încotro ne îndreptăm cu paşi repezi,
Îmi dau seama unde am ajuns,
Cunosc bine sacrificiile,
Un singur gând, un singur ţel, o singură voinţă
Mi se pare prea puţin pentru o singură viaţă!
Sunt hăt departe de deplina satisfacţie, profunda
recunoştinţă...
Cunosc grija permanentă şi tocmai asta mă
îngrijorează profund...
Nu acţionez neabătut...
Intuiesc bine că vreţi să mergeţi şi mai departe,
Nu contaţi pe mine!
Nu mi-am propus ca obiectiv strategic
Edificarea. Nu contaţi pe mine!

Ţelurile sunt prea măreţe,
Eu sunt mic, uitat, nebăgat în seamă,
Ce însemn eu pentru voi?
Eu nu sunt decât poporul român –
Nu contaţi pe mine!



vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.