Ioana, muma - Marin Sorescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Era muma vitregă
A lui Gheorghe-al lui Ion Ţuruc.
Povestea: „Ne duceam, fato,
Tocmai la şuşea la Căpreni,
Munceam acolo. Stăteam câte o săptămână.
Făceam corvoadă.
(Începuse civilizaţia, ţăranii erau scoşi la drumuri,
La corvezi.)
La urmă mă duceam la Gura Ţiganului, iarna, desculţă
De tot, de luam lemne cu targa.
Ei, ba-mi degera, da' ce să fac
Eram săracă rău, nici ciorapi n-aveam".

Şi bărbatu-su era la Bucureşti, cărbunar.
Vindea cărbuni, să facă bani,
Dar n-apuca să strângă neam şi ea sta desculţă.
Şi răsare unul şi zice:
- Vezi că ţi-a venit bărbatul mort,
Du-te de ia-1 de la Craiova.
Şi-am trimis pe cineva.
Şi până a veni ei mi-au murit şi copiii amândoi.
Şi-am îngropat trei morţi odată.
Şi n-aveam de nici unele, n-aveam decât apă-n vadră.
Cum să mai poci?

Şi lui Ion Ţuruc i-a murit nevasta
Şi-a luat-o pe Ioana asta. Era tânără şi ţeapănă.
O femeie voinică şi frumoasă şi cu putere.
Şi-a făcut cu ea o fată, pe Domnica,
De-a murit la 27 de ani, măritată.



vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.