Doamne, sufletul meu
Scoate nişte sunete ciudate,
Ai zice nişte trosnituri,
Ca noaptea
Mobila din odaie,
Când ţi se pare că umblă cineva prin dulap
Sau în tamponul de sugativă
Poate că într-adevăr
Umblă cineva şi în mine,
Doamne,
Deşi deschizând ochii
Mă îmbărbătez mereu: Cine să fie?
Poate că luna,
Care a sărit pe fereastră
Să mă prade,
Face să-mi trosnească de fantome
Mobila veche şi cu frumoase încrustaţii
A visului.
vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.