* * *
Cândva, cândva, măiastră-nchipuire
Fi-voi pentru tine doar o amintire
Şi se va şterge tristul meu contur
Din amintirea ta cu ochi de-azur.
Îmi vei uita profilul de barbară
Şi fruntea-n fum albastru de ţigară,
Şi veşnicul meu râs cu stropi ce mint
Şi ploaia de inele de argint.
Pe mâna mea, mansarda-ntunecoasă,
Dezordinea divină de pe masă,
În veacu-nălţător şi fără milă
Când mică tu erai, iar eu - copilă.
Poezii (noiembrie 1919),
traducere de Ion Covaci
vezi mai multe poezii de: Marina Ţvetaeva
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.