* * *
Da, pentru mine nu s-a plâns vreodată,
Dar poate că-i mai bine blestemată,
Dar poate că la marea judecată
În zdrenţe, eu voi fi
Cu aurul curat asemănată
Sau cu o za de cavaleri purtată
În sfinte bătălii.
Pe sârmă acrobatul când se-arată
El trebuie să uite că odată
N-a fost imensul hău
Deschis sub talpa lui înaripată!
Profetul nu se plânge niciodată,
Slujind pe zeul său.
traducere de Ion Covaci
vezi mai multe poezii de: Marina Ţvetaeva