Ştii, Doamne, sărăcia mea!
Şi tot ce către tine poartă!
Cu toată buruiana rea
Şi puţin soare pe o moartă.
Şi oboseala mea s-o vezi,
Şi luna stinsă-n zori oprind-o,
Singurătatea-mi fecundezi,
Cu strălucirea ta stropind-o.
Deschide-mi, Doamne, calea ta,
Lumină-mi sufletul cu viaţă.
Că-i tristă bucuria mea,
Ca iarba lâncezind sub gheaţă.
Traducere de Radu Boureanu
vezi mai multe poezii de: Maurice Maeterlinck
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.