Privesc către albastrele zări
visând la o lume mai bună,
la oameni prietenoși și sinceri.
Zâmbesc unei speranțe ghidușe
ce s-a născut în tinereasca-mi inimă.
Melancolia mă cuprinde
și simt cum ideile-mi mărețe
dansează printre multele frustrări
pe care încearcă să le înlăture.
Idei, speranțe, dorințe încă neîmplinite
se ivesc de după temerile ascunse adânc în suflet.
Se prind cu toate într-un dans nebunesc
și simt cum totul devine real.
Văd zâmbete largi,
aud cuvinte frumoase și binevoitoare.
Simt că e lumea pe care o visez.
Simt că trăiesc acea mare schimbare
pe care de mult timp mi-o doresc.
Visez...visez?
vezi mai multe poezii de: carmen.muntenita
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.