Mesia, Omul Durerii
Motto: (Biblia, Isaia 53)
Cine-a crezut, ce se vestise
Prin Duhul Sfânt poporului?
Şi cine braţu-I, cunoscuse,
Ca braţul tare-al Domnului?
Căci a crescut, 'naintea Lui
Ca o Odraslă şi-un Lăstar,
Din brazde-ale pământului
Uscat, fără de ploaie-n dar.
N-avea mărire-n frumuseţe,
Nici strălucire să ne-atragă,
Dar în conceptele-I măreţe
El avea dragostea întreagă.
Nimic, nu avea să ne placă
În drumul jertfei salvatoare,
Şi-nfăţişarea-I prea săracă
La mulţi era respingătoare.
Dispreţuit de noi ca oameni
Şi drept numit, Omul durerii,
El a chemat la Sine fameni
În susur dulce-al mângâierii.
Ca om, obişnuit cu suferinţa
Prin lipsuri şi nevoi trecând,
A demonstrat, ce-i umilinţa
Vestea cea bună predicând.
Când istovit crucea-Şi ducea
Era dispreţul făr-de teamă,
Încât privirea-ţi, se-ntorcea
Şi noi, nu am luat în seamă.
Însă-ale noastre, neputinţe
În trupul Său El le-a purtat,
Căci boli şi multe suferinţe
Asupra Lui, toate le-a luat.
Dar noi crezut-am că-I lovit
De Dumnezeu, Cel Creator,
Şi-aspru smerit şi pedepsit,
Ca bun exemplu, al tuturor.
Dar El, era atunci străpuns
De ale noastre mari păcate,
Cu suliţa, în coasta împuns
De bună voie-a primit toate.
Pedeapsa ce ne-aduce pace
Cu-al ei calvar L-a copleşit,
Dar rănile-i, ce-a putut face
Prin jertfa Lui ne-a mântuit.
Ea a fost pusă asupra Lui
În rolul Sfânt de Mântuire,
Căci Tatăl n-a dat nimănui
Solemnul plan de izbăvire.
Noi rătăceam şi bâjbâiam
Ca oile, de cârd pierdute,
Şi pretutindeni, pribegeam
Pe căi deloc necunoscute.
Şi-n drumul nostru fiecare
Străin mergea pe calea lui,
Neauzind, dulcea chemare
În glasul sfânt al Domnului.
Dar El, făcut-a ca să cadă
Asupra Lui, ca şi-un izvor,
Nelegiuiri multe, grămadă,
Strânse-n păcatul, tuturor.
Când a fost crâncen chinuit
Nu a deschis gura-I de loc,
Şi când cei răi L-au pălmuit
A răbdat proba cea de foc.
Ca un miel, spre măcelărie
Când îl aduci pentru tăiere,
Tăcut mergea, ca jertfa vie
În clipele-I, de grea durere.
Şi ca şi-o oaie, ce stă mută
Când ea-i dusă la tunsoare,
Nu a deschis gura-I tăcută
În cea mai cruntă apăsare.
Când a fost dus la judecată
Cine din cei din acea vreme,
Crezut-au ca-Şi merita plată
Lovit de-ale lumii blesteme?
Cine crezut-a c-a fost şters
El, de pe pământul celor vii,
Ca iar să-aducă, în Univers
Pacea cea sfântă, din vecii?
Lovit de moarte când a fost
Sub vina strânsă, a tuturor,
Cine-a-nţeles, al vieţii rost
Că S-a jertfit pentru popor?
Groapa I-a fost între cei răi,
Mormântul Lui cu cel bogat,
Dar pentru toţi duşmanii Săi
El pân-la moarte S-a rugat.
Măcar că El, nu-a săvârşit
Ca şi-om trăind, nelegiuire,
Nici vicleşug, nu s-a găsit
În inima-I, şi-a Lui vorbire,
Găsit-a Domnul 'n-a Sa cale
Să-L umilească-n suferinţă
Ca imnuri sfinte şi-osanale
Să aibă-n veci recunoştinţă.
Dar după ce viaţa-Şi va da
Jertfindu-Se, pentru păcat,
Trăind în veci, va constata:
Că nu în van, morţii S-a dat!
Sămânţa-I sfântă de urmaşi
El, o v-a vedea cu bucurie,
Cum în credinţă, primii paşi
Şi-i pun pe Sine-Şi, temelie.
Astfel, în zilele ce vor urma
Lucrarea-I mult va propăşi,
Căci nimeni nu o va curma
Din mersul său, de-a ispăşi.
În Duhul Sfânt, s-o înviora
Când rodul muncii va privi,
Şi dragostea Lui, tuturora
Prin harul sfânt, va împărţi.
Prin sfânta Lui neprihănire
Pe multi păcătoşi va pune,
Dup-a lui Dumnezeu voire
În viaţa ce n-o mai apune.
Pentru c-a luat asupra Lui
Poveri de mari nelegiuiri,
Primi-va în planul Cerului
Puteri regeşti, între măriri.
Şi pentrucă Însuşi pe Sine
De bună voie, S-a predat,
La moarte fără împotrivire
El va fi şi Preot, şi-Mpărat.
În numărul, cel făr-de lege
Cei răi L-au pus şi socotit,
Spre a se vede, şi înţelege
Că pentru om, El S-a jertfit.
Astfel, păcatele El a purtat
A celor mulţi, foşti vinovaţi,
Şi pân-la moarte S-a rugat
La Tatăl Său, de-a fi iertaţi.
Flavius Laurian Duverna
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Se prea poate să am eu simțurile tocite, dar eu nu văd decât un proces verbal după Biblie! Poezia
unde e? Că nu văd nici o urmă!
Gerra Orivera
duminică, 24 aprilie 2016
Cu multă stimă şi respect, pentru partea spiritualităţii sufleteşti!
Duverna (autor)
duminică, 24 aprilie 2016
Cuvintele tale se hranesc spiritul.
balan
luni, 11 aprilie 2016