În sfera cuvântului se naşte
metafora nopţii,
cu bucle vocalice întretăiate consonantic
în surâsul lunatic al răsăritului
topit în vuietul mării nebune de dor,
ce scaldă un ţărm al speranţei
cu solzii milenari ai peştilor
căzuţi în lupta contracurentului,
drept ofrandă pentru eternitatea unei clipe
ascunsă de timpuriu
în semiîntunericul mulţimii vide
sculptate din plus şi minus infinit.
vezi mai multe poezii de: Naty Ela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.