Degeaba mă-nvelesc în sentimente
Ce-s calde şi mă plouă cu torente
De gânduri bune şi vise frumoase...
Eşti gheaţa ce pătrunde pân' la oase!
Fereastra ce-ai deschis-o către mine
Lasă s-ajungă grabnic de la tine
Frigul cel aspru care mă îngheaţă
Şi-ncremeneşte răsuflarea-n faţă!
Simt cum încetul cu încetul
Se ofileşte jalnic şi buchetul
De flori de versuri strânse-n poezie...
Mi-e frig cu tine, oare mai sunt vie?
În loc de ochi am două găuri negre
Şi mă îndrept pe drumuri ce-s tenebre
Căci frigul cel năprasnic l-ai trimis
Ca să îngheţe tot ce era-ncins!
Cu nepăsare, vicii şi pustiu
Ai omorât ce-a fost odată viu.
Eşti întuneric, frig şi n-ai voinţă,
Eşti cel ce mi-a adus doar suferinţă!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Şi Bacovia a scris ceea ce a simţit, Andrei! Eu sunt din oraşul lui...Am avut curajul să postez dezamăgirea în versuri ! Există şi alte sentimente decât iubirea...
Ina M. (autor)
luni, 28 martie 2016
Mi-e teama sa comentez aceste versuri pentru ca sunt prea pline de resentiment si cred ca te-a impovarat peste masura sa le postezi. Apreciez faptul ca ai facut-o pentru ca acest pas este un prim pas din ceea ce psihologii numesc impacarea cu tine insati. Sunt unele abateri de la versificatia melodioasa dar ma abtin sa le subliniez , multumindu-ma sa te felicit pentru curajulde a spune frumos , in cuvinte calme si bine alese , ceea ce simti , chiar daca ceea ce siti este durere. Ma bucur sa observ ca esti o fiinta puternica. Cu drag,
stomff
luni, 28 martie 2016