Deși-am ars mult într-a iubirii vale,
cenușa-mi stinsă nimeni n-o mai scurmă;
durerile-mi din urmă
fără de moarte azi ar fi mortale.
Cu flăcările sale
iubirea când mă-ncinge, sper cu-ardoare în ziua-mi ultimă – întâia-n pace…
Căci nu am altă cale,
nici altă apărare
decât, de moarte,-o moarte mai vorace.
Atâta știu: se desface,
prin moarte, moartea… Ajutorul peste
dă două morți cui moartea viață este.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.