120 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Din chinurile vii
de-acum să stai de-o parte,
dar inima, deși mi-s anii iarbă,
e surdă și e oarbă,
Amor, cum bine știi,
la vârstă și la moarte:
ea chiar murind vrea chipul să i-l soarbă
și-n dragoste să fiarbă;
de-o fi să-ți rupi vreodată
și crud arc și săgeată,
te rog să n-o scutești de tot ce doare,
că cine nu se vindecă nu moare.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.