141 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Cum văd că-i e nădejdii mele, doamnă,
credinţa ta, puţină şi târzie, sorbi-voi bucurie
din ce-mi promit privirile-ţi senine.
De nu te vrea, nu-nseamnă
că frumuseţea nu desfată-n sine.
Eu şi de simt în tine
că ochii blânzi mă mint, n-am îndrăzneala
să mă conving: aş cere,
şi-aş vrea, când adevărul e durere,
să-mi fie dulce barem îndoiala.



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.